Explorarea experiențelor și a reacțiilor emoționale prin concentrare hipnotică, fără a presupune că imaginile reprezintă fapte istorice.
Solicită o consultație →
Apăsați pe un card pentru a citi mai mult. Aceste exemple descriu posibile teme de discuție, nu rezultate garantate.
Uneori o persoană simte o tensiune puternică într-o situație pe care, la nivel rațional, nu o consideră periculoasă.
Poate fi vorba despre teama de a vorbi în public, de critică, respingere, schimbare, singurătate sau alte situații de viață.
O persoană poate avea cunoștințe și capacități, dar poate simți o rezistență interioară atunci când trebuie să se facă remarcată.
Uneori apar teama de critică, perfecționismul, comparația cu ceilalți sau nevoia permanentă de aprobare.
«Nu sunt suficient de bun».
«Nu am voie să greșesc».
Uneori observăm că, în situații diferite, trăim emoții asemănătoare și luăm decizii familiare.
Acest lucru se poate manifesta în relații, în viața profesională, în familie sau în felul în care ne privim propriile posibilități.
Unele experiențe își păstrează încărcătura emoțională chiar și după mult timp.
O persoană poate reveni cu gândul la întâmplări trecute, se poate învinovăți, poate resimți resentimente sau impresia că nu este apreciată.
Uneori o persoană își dorește schimbarea, dar se teme de ea.
Poate căuta independența și, în același timp, simți nevoia de aprobare.
Felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți se formează, în parte, în familie.
Regulile familiale, modul de exprimare a emoțiilor și ideile despre iubire, succes sau siguranță pot continua să ne influențeze la maturitate.
Uneori este dificil să ne prezentăm serviciile, să stabilim o remunerație potrivită, să luăm inițiativa sau să profităm de oportunități.
Pot interveni teama de eșec, evaluarea negativă, exigențele prea mari față de sine și convingerile contradictorii despre propria valoare.
Începem prin a discuta situația care vă preocupă.
Înainte de inducție, acordăm atenție senzațiilor care apar când ne raportăm la tema aleasă.
Prin tehnici de inducție, atenția se concentrează asupra experienței interioare.
În starea de concentrare hipnotică, atenția se îndreaptă către trăirile asociate solicitării.
Dacă apare o imagine sau o amintire, putem explora treptat începutul, momentele importante și încheierea sa, fără a presupune că descrie un fapt istoric.
Discutăm sentimentele, observațiile și eventualele schimbări de perspectivă.
Încheiem exercițiul treptat și discutăm experiența.
Memoria este reconstructivă. Hipnoza nu poate confirma exactitatea amintirilor și nu dovedește existența unor vieți anterioare.
Rezultatele sunt individuale și nu pot fi garantate. Practica nu înlocuiește îngrijirea medicală sau psihoterapia.
De regulă, persoana rămâne conștientă de ceea ce se întâmplă și poate comunica în timpul exercițiilor. Gradul de relaxare și concentrare diferă de la o persoană la alta.
Nu. În timpul întâlnirii pot apărea imagini, emoții, gânduri sau asocieri. Absența unor imagini clare nu înseamnă că persoana face ceva greșit.
Pot apărea asocieri și perspective utile, însă imaginile sau amintirile din timpul sesiunii nu pot demonstra cu certitudine cauza unei dificultăți actuale.
Evenimentele trecute nu pot fi schimbate. Se poate însă explora modul în care persoana le înțelege și reacțiile pe care le observă în prezent.
Numărul întâlnirilor depinde de solicitare și nu poate fi stabilit cu exactitate în avans.
Această practică nu înlocuiește asistența medicală sau psihoterapia necesară.
Pot apărea imagini și trăiri asociate copilăriei. Memoria este reconstructivă, iar imaginile nu confirmă automat evenimente istorice.
Imaginile despre vieți anterioare pot fi explorate ca experiențe subiective sau simbolice, nu ca dovezi ale unor evenimente reale.
Nu sunt suficient de bun
Nu am voie să greșesc
Pentru mine este important ca experiențele să fie explorate fără presiune, cu respect față de limitele personale.